Imbinari de dilatare pentru terase

Prelucrare si asamblare

Enjoying good weather and work

Nu e niciun dubiu: o terasa este extensia spatiului din casa. Un loc de relaxare si socializare - daca are imbinari de dilatare decente, in pardoseala.

Cu sarcini importante, vin si responsabilitati mari: o terasa este foarte expusa si trebuie sa reziste oricaror conditii meteorologice - fie ca este vorba de soare fierbinte sau de gramezi de zapada. De aceea, un proiect de terasa trebuie planificat cu grija. Orice eventuala greseala si deviere de la principiile bine stabilite se vor resimti mai tarziu. Drept urmare, vrei sa te asiguri ca ai luat lucrurile in serios la timpul lor.                        

Daca asezi suportul direct pe izolatia termica, ai nevoie de o grosime de cel putin 4,5 cm pentru sapa de ciment cu intarire rapida sau 5 cm pentru betonul traditional. Adesea, stratul subtire este prevazut cu o plasa sudata sau o armatura din fibra de otel. Ea trebuie sa fie trainica, altfel vei avea rezultate proaste din cauza uscarii neuniforme si a diferentelor in ceea ce priveste micsorarea materialului de aderare. Din acelasi motiv, sapa nu trebuie utilizata pentru a forma pante/inclinari. Un alt lucru despre sape: cel mai bine este sa le formezi in avans, peste izolatia principala a terasei.

Iata cum te poate ajuta stiinta

Sapa principala este supusa la doua tipuri de contractie:     

a) Contractia chimica/fizica, rezultata din aderarea apei si cimentului in procesul de hidratare, dar si din cauza evaporarii excesive. 50% - 70% din contractia totala este chimica/fizica, atingand 100% doar dupa 1-3 ani de la turnarea cimentului.                                                      

b) Contractia termica rezultata din schimbarile de temperatura ale suprafetei terasei, care sunt direct transferate sapei principale. Cu extreme de -30°C iarna si +70°C vara, in cazul unei podele ceramice, deformarea termica poate fi semnificativa. Ca regula, o schimbare de 2.5 mm intr-o baza de 2.5 m nu este deloc iesita din comun.

Marimea conteaza, totusi

Dupa suprafata, terasele pot fi impartite in:

a) Mari, cu suprafete de cateva sute sau chiar cateva mii de m²
Suporturile teraselor mari (cum ar fi cele destinate utilizarii in scopuri publice) sunt de obicei ranforsate cu plasa sau fibra de otel intarita, datorita marimii si incarcarii pe care o sustin.

b) Mici, preponderent in case private, cu suprafete de cateva zeci de m². Suporturile teraselor mici sunt de obicei construite fara ranforsare.

Diferite tipuri de dilatare

In general, urmatoarele tipuri de dilatare pot surveni in cazul teraselor:             

a) Extinderea structurii cladirii, care are loc pe aceeasi sectiune transversala, pe intreaga sa inaltime. Acestea se transfera elementelor structurale ale terasei.  

b) Extinderea suportului, care are loc pe intreaga sa grosime.     

c) Extinderea imbinarilor dintre straturile de suprafata (suport, izolatie, acoperirea ceramica a terasei) si componentele cu dilatare termica diferita.

Functiile diverselor imbinari de dilatare din pardoseala

a) Imbinari de dilatare ale pardoselii, care trec prin toate straturile terasei, creand goluri. Acestea le permit sa se deplaseze orizontal si vertical, intr-o anumita limita. Functia lor este de a compensa modificarile liniare ale sapei produse de conditiile externe (schimbari de temperatura, radiatii solare etc.). 

b) Imbinarile de dilatare din perimetru separa sapa de alte elemente ale structurii cladirii (pereti, stalpi etc.), astfel incat suportul se poate deforma liber. De asemenea, acestea compenseaza miscarile termice pe partile adiacente ale cladirii. Important: formarea imbinarilor de dilatare a perimetrului, prin indoirea izolatiei orizontale principale a peretelui cladirii, nu este ideala din cauza lipsei unui spatiu care sa asigure deformarile orizontale libere ale sapei. Un strat subtire de membrana bituminoasa sau de hartie de constructie nu sunt suficiente.

c) Imbinarile de dilatare ale pardoselii adiacente altor componente (drenaje liniare, jgheaburi, etc.) sunt realizate sub forma de goluri mai mari de 5 mm latime. Cel mai bine este sa le umpli cu un material de etansare elastic, pe baza de cordon de polietilena, cu un diametru adecvat.

Imaginea 1: Suprafata unei terase mari careia ii lipsesc imbinarile de dilatare termica. Poti vedea reparatiile, respectiv placile ceramice, care au fost schimbate in primii trei ani de uz.

Imaginea 2: Nu a fost creata o albie in stratul de suprafata. Astfel, apa s-a acumulat, distrugand legaturile, prin gheata sau dispersia de adeziv.

La formarea dimensiunilor campurilor de dilatare a teraselor, ia in considerare intotdeauna:
a) latimea spatiului de dilatare, pentru a asigura deformarea liniara libera a placii de baza
b) umplerea proiectata, care va asigura etanseitatea rosturilor de dilatare la schimbarea datorata deformarilor termice.

O idee buna ar putea fi replicarea imbinarilor de dilatare in acoperirea suportului terasei ceramice. In ceea ce priveste dimensiunile deformarilor termice, le puteti umple cu agenti de etansare din poliuretan. Fiind rezistent la schimbarile atmosferice, precum si la radiatiile UV, acest produs este foarte elastic si rezista proceselor de imbatranire.

Imaginea 3: Apa de ploaie colectandu-se sub acoperirea ceramica, distrugand materialele de lipire. Poti vedea placile dezlipite de adeziv, formand o "creasta" acolo unde nu s-a folosit metoda aplicarii pe ambele parti. Apa se infiltreaza in spatiul gol de sub placa, iar volumul sau crescut la temperaturi scazute separa placile de pardoseala.

In planificarea latimii spatiului de dilatare sau a tipului de etansant, ai in vedere urmatoarele:
Daca aplici materiale la aproximativ + 20°C, temperaturile minime si maxime pot diferi cu 50°C iarna. Un decalaj lat de 10 mm asezat in astfel de conditii poate creste pana la 15 mm iarna, iar vara scade la 5 mm. Aplicand o umplutura de etansare cu o prelungire estimata de +/- 50%, poti mentine spatiul de dilatare etans.

Imaginile 4 si 5: In stanga, poti vedea acoperirea ceramica distrusa a treptelor terasei. Motivul: a fost folosit chit, iar placile au fost montate pe o pardoseala neizolata la apa. In dreapta: inainte de executarea hidroizolatiei de tip mineral, s-a folosit o banda de etansare necorespunzatoare, conducand la distrugere intr-un mediu alcalin.

PERFECTIONEAZA-TE!

Fa-ti cont acum si ia parte la cursurile noastre online

Inscrie-te GRATIS!

Imaginea 6: Etansarea portiunii superioare a unei placi de plinta cu silicon aplicat necorespunzator. In curand, placa de plinta se va dezlipi de pardoseala.

Daca zonele de dilatare au o suprafata mare, adezivul folosit pentru a le lega poate sa nu fie suficient de elastic pentru deformarile termice ale acoperirii ceramice. Placile individuale lipite cu adeziv inainte de a fi montate, creeaza o structura de disc, ce nu poate suporta un stres termic atat de mare. Solutie: plaseaza asa-numitele "imbinari aparente de dilatare" in fiecare camp - creand alte doua, trei sau patru campuri de aproximativ 6-8 m² intr-o singura suprafata neexpandata. Umple-le cu silicon de etansare in locul unde exista un adeziv de lipire. In acest fel, suprafata mare este impartita in campuri mai mici, compensand deformarile termice ale acoperirii ceramice.

Imaginea 7: Izolatia principala folosita pentru o placa de treapta. In primul rand, asta cauzeaza impresia cristalelor de sare pe legaturi. Ulterior, va distruge adezivul de lipire, desprinzand placile.

Acorda deosebita atentie modului in care acoperirea terasei ceramice este atasata placii de plinta. Ea nu se poate sprijini pe acoperirea orizontala a terasei, dar trebuie instalata la o inaltime de 3 mm pana la 5 mm deasupra acesteia, permitand deformarile placilor. Umple spatiul dintre placile de plinta si suprafata terasei cu un cablu de polietilena. Apoi, sigileaza contactul dintre placi cu etansant din polietilena. Astfel, marginea superioara a placii de plinta este imbinata cu peretele, astfel incat apa de ploaie sa nu poata patrunde si sa provoace coroziunea prin inghetare a adezivului de lipire.

In concluzie, problemele posibile ale imbinarilor de dilatare a teraselor nu trebuie neglijate. In caz contrar, vor exista consecinte neplacute si nedorite: distrugerea treptata a stratului ceramic dupa cativa ani, deplasarea apei de ploaie prin straturile terasei, coroziunea adezivului de legatura si a panoului de baza, umiditatea in izolatia termica si scurgeri continue. Dupa cum poti vedea  in imagini, aceste probleme sunt exemple din viata reala. Cei care au trebuit deja sa repare o terasa de mai multe ori probabil vor aprecia relevanta acestor explicatii. Prin urmare, merita sa faci toate eforturile in faza de planificare a unei terase sau in timpul constructiei, pentru a evita problemele sau reparatiile costisitoare de ulterior.

Placarea unei terase

Invata cum sa faci corect placarea unei terase.

more

Placarea unei terase: Ghid pas cu pas

Afla cum sa efectuezi placarea durabila a terasei.

more

Inscrie-te in program

Fa-ti cont gratuit si beneficiaza de avantajele Ceresit PRO.

more